Trei crai de la rasarit-Manastirea Camarzani

Dupa datini colindam

Colindatul este un obicei stravechi.Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Iisus si bucurandu-se de acest semn ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.
Colindul este o nepretuita zestre spirituala, pe care o mostenim din mosi-stramosi. El este sfant, pentru ca transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este si bun, pentru ca acesta veste are menirea sa slujeasca vietii, sa aduca atata bine in lume si intre oameni. Din vremuri vechi, colindele, datinile si obiceiurile noastre de Craciun au fost o adevarata scoala de virtuti morale, intarind simtamintele de fratietate si de buna intelegere.
Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumii mai bune, cu binecuvantarea Domnului care a venit intre noi "Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca". Colindele ne inalta sufleteste, ne innoiesc faptura interioara, ne apropie unii de altii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertatori, mai credinciosi, intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.
Asa am  incercat sa bucuram si noi inimile ascultatorilor in Ajunul sarbatorii Sfantului Ierarh Nicolae. La Biserica ''Sfintii Imparati Constantin si Elena'' din orasul Darabani s-a organizat un concert  de colinde. Au putut participa toate parohiile din Protopopiatul Darabani. Aici am expus o parte din programul pregatit cu copiii din parohia ''Sfantul M. Mc. Gheorghe'' Mlenauti, pregatit initial pentru zilele de Craciun.
Dupa programul pregatit de corul Bisericii gazde, copiilor li s-au oferit daruri si cate o iconita cu Sfantul pe care il praznuiam.
Sa va deschideti sufletul si sa ascultati cu inima colindele pe care le auziti in preajma acestor sarbatori minunate.
Dumnezeu sa va ajute!

Sfantul Ierarh Nicolae, pentru cei mici Mos Nicolae

"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor." (din Tropar)
Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfantul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfantului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

Dar sa nu uitam ca el vine si la cei mari . Este momentul in care ceea ce ne dorim devine realitate prin intermediul visului sau prin intermediul celui drag!
Ceea ce stiu este ca dorinta ti s-a indeplinit! Esti sanatos, fericit, inconjurat de cei dragi? Atunci Mos Nicolae a venit si la tine!
O sotie care isi dorea foarte mult ca Dumnezeu sa le binecuvinteze familia daruindu-le un prunc,si stiind ca Sfantul Ierarh Nicolae este protectorul familiei crestine, a zis asa: ''Daca sotul meu ar incapea intr-o ghetuta , iar copilul nostru in cealalta ghetuta, tot ce mi-as dori sa-mi aduca Mos Nicolae ar fi o pereche de ghetute''. Noi sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa indeplineasca tuturor dorintele, sa fim mai buni si mai altruisti fata de semenii nostri.
Doamne Ajuta!

http://www.trilulilu.ro/MATTHEW2006/d95530cc7d83f1

Taina Sfantului Maslu

Taina Sfântului Maslu se savârseste în Biserica Ortodoxa pentru vindecarea bolnavilor. Ea se întemeiaza pe învatatura Sf. Apostol Iacov care spune:
,,De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului si rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui.'' (Iacov 5, 14-15)
Sfântul Maslu se face, de obicei, în zilele de post cu doi, trei, cinci sau cu sapte preoti. Iar credinciosii bolnavi si rudele lor, care participa la aceasta taina si doresc cu adevarat sa-si usureze suferinta trupului si a sufletului, trebuie sa vina la Sfântul Maslu cu mare credinta în Dumnezeu, împacati cu toti, spovediti, postiti si întariti cu multe rugaciuni.
Participantii la Taina Sfântului Maslu trebuie sa aduca la biserica putina faina, ulei si o haina sau lenjerie de la bolnavi pentru binecuvântare, apoi sa asculte cu credinta slujba Sfântului Maslu. Acasa sa faca mici turtite din faina si ulei sfintit, pe care sa le manânce bolnavii în loc de anafura.
Efectele harice ale Sfântului Maslu sunt mai multe, dintre care Sf. Apostol Iacov aminteste doua: vindecarea partiala sau integrala a suferintelor trupesti si iertarea pacatelor. Iata ce zice în Epistola sa: “Rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 15) Astfel, taina Sfântului Maslu vindeca atât trupul de boli, cât si sufletul de pacate, prin ungerea cu untdelemn sfintit. Alte efecte harice ale Sfântului Maslu sunt si acestea: întareste credinta în Dumnezeu si nadejdea mântuirii, aduce pace si smerenie în inima, pregateste sufletul pentru marea calatorie spre cer si primirea Sfintei Împartasanii, alunga frica de moarte, uneste si împaca pe credinciosi prin Harul Duhului Sfânt si ne învredniceste pe toti de sfârsit crestinesc. De aceea, Sfântul Maslu se savârseste saptamânal pentru cei bolnavi, în zilele de post.
Sfântul Maslu cu mai multi preoti, facut cu credinta si post pentru cei bolnavi si ungerea lor cu untdelemn sfintit formeaza cea mai puternica slujba si rânduiala de vindecare si alinare a bolilor sufletesti si trupesti în Biserica Ortodoxa.
În unele cazuri se mai pot citi si alte rugaciuni de sanatate pe capul bolnavilor. Iar celor posedati de duhuri rele, adica celor demonizati si epileptici, li se pot citi dupa Sfântul Maslu si molitfele Sf. Vasile cel Mare si ale Sf. Ioan Gura de Aur, pentru izgonirea diavolilor si a farmecelor din oameni. Aceste rugaciuni se citesc mai ales de preoti batrâni, cu har, cu multa credinta si cu post. De asemenea, atât bolnavii cât si rudele lor, trebuie sa fie spovediti din copilarie, sa se roage cu mare evlavie si sa posteasca dupa putere, pentru a fi miluiti si vindecati de Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Fara aceste conditii obligatorii - credinta dreapta, spovedanie generala, rugaciune multa cu lacrimi si post, împacare cu toti si parasirea definitiva a pacatelor mari, de moarte, din partea celor bolnavi si a rudelor lor - Sfântul Maslu si rugaciunile de vindecare si de izgonire a duhurilor rele nu-si ating pe deplin scopul, iar bolnavii se întorc acasa doar usurati.
Timpul cel mai potrivit pentru savârsirea Sfântului Maslu este perioada postului, atât în cele patru posturi, cât si în zilele de miercuri si vineri. În aceste zile, crestinii care participa la Sfântul Maslu trebuie sa posteasca pâna seara, sa se roage mai mult si sa-si marturiseasca mai întâi pacatele la duhovnic.
În cazuri grele de boala si primejdie de moarte, Sfântul Maslu se poate savârsi în orice zi, ori de câte ori este nevoie, în casele celor suferinzi, dupa ce mai întâi bolnavii sunt spovediti din copilarie si împacati cu toti, spre a lor alinare si iertare, ca sa nu plece la Hristos fara aceasta Sfânta Taina. La urma, cei grav bolnavi trebuie împartasiti cu Trupul si Sângele Domnului, ca sa fie pe deplin pregatiti pentru marea calatorie la cer. Aceasta este cea mai buna si cea mai completa pregatire pentru moarte, pe care o ofera Biserica Ortodoxa fiilor ei pe pamânt. Adica, Spovedania, Sfântul Maslu si Sfânta Împartasanie.
Cel mai solemn Sfânt Maslu în Biserica Ortodoxa se savârseste în Sfânta si Marea Miercuri din saptamâna Sfintelor Patimi, în amintirea femeii pacatoase care a uns cu mir picioarele Domnului, înaintea mântuitoarelor Sale patimi (Matei 26, 7-13; Luca 7, 37-38). În aceasta zi se face Sfântul Maslu solemn si în Biserica Sfântului Mormânt, cu sapte mitropoliti, în frunte cu Patriarhul Ierusalimului, în prezenta a zeci de mii de pelerini din toata lumea.
Cele mai multe vindecari de boli le-a facut însusi Fiul lui Dumnezeu, cât a stat pe pamânt, despre care se scrie pe larg în Sf. Evanghelie. Dupa înaltarea Sa la cer si dupa pogorârea Duhului Sfânt, a dat aceasta putere harismatica, de vindecare a bolilor si de izgonire a diavolilor din oameni, Sfintilor Apostoli si, prin ei, episcopilor, preotilor si tuturor barbatilor sfinti.

Iata cuvintele Domnului, adresate ucenicilor Sai înainte de Înaltare: “Mergeti în toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu vor izgoni demoni, în limbi noi vor grai, serpi vor lua în mâna si de vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; peste bolnavi îsi vor pune mâinile si se vor face sanatosi”. (Marcu 16, 15-18)
Pe cine vindeca Hristos? În majoritatea cazurilor, Domnul vindeca numai pe cei bolnavi care cereau aceasta cu credinta, atât ei, cât si rudele sau însotitorii lor. Cei care nu aveau credinta puternica nu se faceau sanatosi. Iata câteva exemple de vindecari.
Cel bolnav de lepra se ruga lui Dumnezeu, zicând: “Doamne daca voiesti, poti sa ma curatesti. Iar Mântuitorul i-a raspuns: Voiesc, curateste-te! Si îndata s-a curatit de lepra sa.” (Matei 8, 23)
Doi orbi strigau si cereau vindecare, iar Fiul lui Dumnezeu i-a întrebat: “Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Da, Doamne!, au raspuns ei. Dupa credinta voastra fie voua, le-a zis Domnul” (Matei 9, 28-29) si s-au vindecat ochii lor.
Tatal unui copil demonizat cerea cu îndoiala vindecarea fiului sau. Iar Domnul i-a spus: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede”. Dupa ce tatal a strigat cu lacrimi: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”, atunci Hristos a izgonit demonul din copil. (Marcu 9, 22-24)
“Altadata, patru oameni au adus la Hristos un slabanog. Dar, vazând ca nu pot ajunge la El, au desfacut acoperisul casei si l-au pus înaintea Lui. Domnul, vazând credinta lor, l-a vindecat pe cel bolnav”. (Marcu 2, 3-12)
Deci, prima conditie obligatorie a oricarei vindecari miraculoase în Biserica lui Hristos este credinta tare si statornica în harul si mila lui Dumnezeu. Fara acestea, Sfântul Maslu nu vindeca deplin.
Observam, de asemenea, ca Mântuitorul a întrebat pe cel ce si-a adus copilul bolnav ca sa fie vindecat: “Câta vreme este de când i-a iesit aceasta? Si tatal a raspuns: Din pruncie”. (Marcu 9, 21) Adica mai întâi Domnul l-a marturisit pe cel bolnav si apoi l-a vindecat, stiind ca o boala veche, sufleteasca sau trupeasca, mai greu se vindeca.
A doua conditie obligatorie pentru cel ce vine la Sfântul Maslu si doreste sa se vindece este ca mai întâi sa-si marturiseasca toate pacatele si sa le paraseasca, apoi sa ceara sanatate si iertare.
Cum îi vindeca Hristos pe cei bolnavi? În cele mai multe cazuri îi vindeca prin atingerea cu mâna de trupul si de ranile celor ce veneau la El cu credinta. Asa a vindecat Domnul pe soacra lui Petru. Numai s-a atins de mâna ei si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Îi slujea Lui (Matei 8, 14-15). Iar când veneau la El bolnavi multi, Iisus Hristos, punându-si mâinile pe fiecare dintre ei, îi facea sanatosi (Luca 4, 40).
Prin atingerea cu mâna de ochii celui orb din nastere si prin ungerea cu tina si spalare, l-a vindecat de întunericul orbirii (Ioan 9, 2-7). Prin atingerea cu mâna de vesmintele Domnului, s-a vindecat de curgerea sângelui femeia bolnava de 12 ani.(Luca 8, 43-46)
Aceeasi putere a Duhului Sfânt iese din Hristos si o primim tainic când ne atingem cu credinta de El, prin Sfânta Împartasanie, când ne atingem de Sfintele Icoane, de Sfintele Moaste, de Sfânta Evanghelie, de untdelemnul sfintit la Sfântul Maslu, de Sfântul Potir si de mâinile si de vesmintele preotilor care savârsesc cele sfinte în Biserica lui Dumnezeu.
De aceea credinciosii se ating cu evlavie de toate cele sfinte si le saruta, caci poarta în ele harul Duhului Sfânt.
Iata pentru ce parintii îsi duc copiii la Sfintele Slujbe sau cei sanatosi îsi duc bolnavii sau macar hainele lor la Sfântul Maslu, ca, prin atingerea de Evanghelie, de Cruce, de agheasma si de mâinile si de vesmintele preotilor sa-si vindece bolile sufletesti si trupesti, sa se izbaveasca de patimi, de diavoli, de vrajitorie, de toata rautatea si sa se întoarca sanatosi si mângâiati la casele lor.
Citind Evanghelia cu vindecarea slabanogului de 38 de ani, vedem ca el era bolnav din cauza pacatelor sale din tinerete. De aceea, când zacea bolnav, Domnul l-a întrebat: “Voiesti sa te faci sanatos? Iar el a raspuns: Doamne, nu am om care sa ma arunce în scaldatoare”. (Ioan 5, 6-7) Scaldatoarea bolnavilor este Sfânta Spovedanie, numita si “al doilea botez”. Iar omul care poate spala sufletul în aceasta baie este preotul. El este dator, ca duhovnic, sa spovedeasca pe cei ce asteapta vindecarea si, numai dupa marturisire, sa savârseasca slujba Sfântului Maslu, cu multa credinta, evlavie si post.
Dupa vindecare l-a întâlnit Hristos în Biserica pe cel ce fusese slabanog si i-a spus: “Iata, te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau!” (Ioan 5, 14) Prin aceste cuvinte, Mântuitorul face atenti pe toti credinciosii care iau parte la Sfântul Maslu sa paraseasca definitiv pacatele facute pâna atunci, ca sa nu se îmbolnaveasca mai greu dupa vindecare sau sa le fie “mai rau”, adica sa moara în pacatele lor, fara pocainta.

RUGĂCIUNE
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeste smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele si, ca un îndurat, cu dreapta Ta cea atotputernică, stinge-mi focul ce m-a cuprins, încetează-mi boala si, cu milostivirea Ta, ridică-mă din patul durerii, întru slava numelui Tău. Că Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si Tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!

Corul Sfintei Manastiri Camarzani - Din cer senin

Biblioteca - gradina de carti

''Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu...'' Jorge Luis Borgesîn din Cartile si noaptea.

De cand societatea contemporana a gasit mijloace mai rapide de obtinere a informatiei, internetul ca factor cultural, va depasi in foarte scurt timp dezvoltarea bibliotecilor. Insa, in totdeauna exista un ''dar''.
Eu nu sunt si nici nu vreau sa ma considere cineva absurd, realizez ca modul in care ajung informatiile la ''destinatie'' este unul rapid si foarte comod. Cu un singur clik ajungem sa vizitam Sibiul, sa aflam de ce Mircea Eliade s-a autodefinit ''mut ca o lebada'' sau sa aflam povestile si sfaturile Pr. Cleopa Ilie... insa, biblioteca nu va putea disparea niciodata. Multi oameni prefera si astazi sa stea confortabili intr-un fotoliu sau unii in locul de relaxare special amenajat pentru a citi sau a rasfoi o carte. Sa simta pe buricile degetelor fila, sa adulmece mirosul scoartei sau sa se lase impresionati de frumusetea intrinseca a tipariturii. Probabil ca pe viitor, atunci cand vom rosti cuvantul biblioteca, nu ne vom referi la acelasi numar de public ca atunci cand internetul nu exista sau, nu era imbunatatit. Un singur lucru este cert, cultura nu poate supravietui fara biblioteca.

Multumim si noi d-lui Nazare Dorel pentru bibioteca pe care a donat-o Parohiei ''Sf. M. Mc. Gheorghe'' Mlenauti (imaginea de mai sus) . Astfel, am putut aseza toate cartile parohiei cu tenta religioasa, dar si carti care ar putea ajuta elevii in drumul lor pe care-l parcurg pana la maturitate.

Cat de mult inseamna pentru om in varsta posibilitatea de a citi cartea pe care il intereseaza fara niciun efort fizic sau material? El nu-si poate permite un calculator, Ipd, etc pe care sa-l foloseasca pentru a da un search in urma caruia poate afla ''''Minunile Maicii Domnului''. Ca sa nu mai vorbim de zonele joase sau de ce nu, chiar cele izolate, in care posibilitatea de a fi conectat la internet este minima.

Am vazut cum le stralucesc ochii, cum schiteaza un zambet atunci cand stau cu cartea in mana, grabindu-se spre casa pentru a descoperi acea scriere.

In concluzie, nu pot spune decat ca cele doua forte spre cunoastere se completeaza. Putem citi despre familia crestina in timp ce se incarca documentul care contine o reteta delicioasa de post.

Doamne Ajuta!

Toata suflarea

http://www.resurse-ortodoxe.ro/byzantion-08-toata-suflarea-glas-8_l1201_p1.html